"Natura este arta lui Dumnezeu cel Veşnic." - Alighieri Dante

marți, 30 august 2016

Ieșire în Retezat - partea a II-a

     Chiar speram să mă întorc cât de curând în Retezat ca să mai punctez câteva obiective pe care le-am ratat data trecută. De data aceasta am reușit să fac o bucată mai lungă într-o singură zi. Ce-i drept, și vremea a fost tare bună.
     Am făcut un traseu de 11 ore prin următoarele puncte importante:
Cabana Pietrele (1480 m.) - Culmea Lolaia - Vf. Lolaia Nord (2180 m.) - Vf. Lolaia Sud (2275 m.) - Vf. Retezat (2485 m.) - Șaua Retezatului (2251 m.) - Poarta Bucurei - Lacul Bucura - Vf. Peleaga (2509 m.) - Colții Pelegii - Lacul Pietrele - Valea Pietrele - Cabana Gențiana (1670 m.) - Cabana Pietrele.
   
     Am marcat cu portocaliu traseul și ar mai fi de adăugat faptul că la coborârea din Colții Pelegii ne-am abătut puțin de la traseu și am ajuns mai repede în vale, unde am găsit marcajul aproape de Lacul Pietrele. Abaterea asta de la traseu a fost destul de importantă... o să vedem mai târziu de ce.
     Câteva poze aranjate într-o ordine cronologică de pe traseu nu strică.


      La urcare, pe Culmea Lolaia, se vede Valea Stânișoarei, iar în partea dreaptă vârfurile Lolaia Nord, Lolaia Sud și cel mai departe, Retezatul.



     Printre jnepeni, ferită de vânt, crește o grămadă de zmeură, afine și merișoare... din mers poți culege câteva. Au un gust minunat.

     No, asta-i o treabă tare interesantă. Din cauza presiunii scăzute, ceva închis etanș își mărește volumul. Fiind ambalat la o altitudine mai joasă, aerul din corn are o presiune mai mare decât cel de aici, de la peste 2000 m. Cam asta cred că e explicația :)).

   
     Urcarea de pe Lolaia până pe Retezat e destul de serioasă, chiar dacă diferența de nivel nu-i extraorinară, dar urcarea se face destul de brusc.


     Și de aici se vede că ești deasupra norilor. N-am mai văzut norii de sus până acum. E ceva superb.


     Din Șaua Retezat se vede tare fain în stânga întreaga vale a Stânișoarei și lacul.


     Următorul popas e la Lacul Bucura. Pe malul lui sunt așezate o grămadă de corturi și refugiul Salvamont.

     De aici începe urcarea până în Vf. Peleaga, pe care îl prind în de data asta pe o vreme superbă.



     De pe vârf se vede în stânga Bucura, lăsat demult în urmă, iar în dreapta, coborârea pe care urmează să o facem, pe creastă.
     Spuneam mai devreme că am deviat un pic de la traseu pe coborâre, așa că am luat-o la dreapta chiar din prima șa care se vede în imagine, deși nu aveam nici un traseu marcat. Așa că am trecut printr-o zonă mai greu accesibilă și mai puțin frecventată de grupurile de turiști. O zonă mai retrasă, perfectă pentru caprele negre.


     Erau chiar sub noi... cred că urcau, dar s-au speriat de noi și au luat-o pe altă parte. Prima care ne-a văzut a scos un fel de șuierat, anunțându-le parcă pe celelalte. Asta m-a făcut și pe mine atent la ele pentru că în primă fază nu le-am văzut. Erau 6 în total. La vreo 100 de metri sub noi. Perfect! Le-am admirat un pic înainte să se piardă printre jnepeni.
     Data trecută urs, acum capre, data vitoare nu știu ce va fi... Poate iar urs :)).
     Mă bucur că în tura asta am reușit să ajung în mai multe puncte din Retezat... pe unele vârfuri am urcat pentru a doua oară, însă de fiecare dată e alfel, așa cum spuneam într-o postare mai veche.
     Numa' bine!

Un comentariu: