"Natura este arta lui Dumnezeu cel Veşnic." - Alighieri Dante

marți, 30 august 2016

Ieșire în Retezat - partea a II-a

     Chiar speram să mă întorc cât de curând în Retezat ca să mai punctez câteva obiective pe care le-am ratat data trecută. De data aceasta am reușit să fac o bucată mai lungă într-o singură zi. Ce-i drept, și vremea a fost tare bună.
     Am făcut un traseu de 11 ore prin următoarele puncte importante:
Cabana Pietrele (1480 m.) - Culmea Lolaia - Vf. Lolaia Nord (2180 m.) - Vf. Lolaia Sud (2275 m.) - Vf. Retezat (2485 m.) - Șaua Retezatului (2251 m.) - Poarta Bucurei - Lacul Bucura - Vf. Peleaga (2509 m.) - Colții Pelegii - Lacul Pietrele - Valea Pietrele - Cabana Gențiana (1670 m.) - Cabana Pietrele.
   
     Am marcat cu portocaliu traseul și ar mai fi de adăugat faptul că la coborârea din Colții Pelegii ne-am abătut puțin de la traseu și am ajuns mai repede în vale, unde am găsit marcajul aproape de Lacul Pietrele. Abaterea asta de la traseu a fost destul de importantă... o să vedem mai târziu de ce.
     Câteva poze aranjate într-o ordine cronologică de pe traseu nu strică.


      La urcare, pe Culmea Lolaia, se vede Valea Stânișoarei, iar în partea dreaptă vârfurile Lolaia Nord, Lolaia Sud și cel mai departe, Retezatul.



     Printre jnepeni, ferită de vânt, crește o grămadă de zmeură, afine și merișoare... din mers poți culege câteva. Au un gust minunat.

     No, asta-i o treabă tare interesantă. Din cauza presiunii scăzute, ceva închis etanș își mărește volumul. Fiind ambalat la o altitudine mai joasă, aerul din corn are o presiune mai mare decât cel de aici, de la peste 2000 m. Cam asta cred că e explicația :)).

   
     Urcarea de pe Lolaia până pe Retezat e destul de serioasă, chiar dacă diferența de nivel nu-i extraorinară, dar urcarea se face destul de brusc.


     Și de aici se vede că ești deasupra norilor. N-am mai văzut norii de sus până acum. E ceva superb.


     Din Șaua Retezat se vede tare fain în stânga întreaga vale a Stânișoarei și lacul.


     Următorul popas e la Lacul Bucura. Pe malul lui sunt așezate o grămadă de corturi și refugiul Salvamont.

     De aici începe urcarea până în Vf. Peleaga, pe care îl prind în de data asta pe o vreme superbă.



     De pe vârf se vede în stânga Bucura, lăsat demult în urmă, iar în dreapta, coborârea pe care urmează să o facem, pe creastă.
     Spuneam mai devreme că am deviat un pic de la traseu pe coborâre, așa că am luat-o la dreapta chiar din prima șa care se vede în imagine, deși nu aveam nici un traseu marcat. Așa că am trecut printr-o zonă mai greu accesibilă și mai puțin frecventată de grupurile de turiști. O zonă mai retrasă, perfectă pentru caprele negre.


     Erau chiar sub noi... cred că urcau, dar s-au speriat de noi și au luat-o pe altă parte. Prima care ne-a văzut a scos un fel de șuierat, anunțându-le parcă pe celelalte. Asta m-a făcut și pe mine atent la ele pentru că în primă fază nu le-am văzut. Erau 6 în total. La vreo 100 de metri sub noi. Perfect! Le-am admirat un pic înainte să se piardă printre jnepeni.
     Data trecută urs, acum capre, data vitoare nu știu ce va fi... Poate iar urs :)).
     Mă bucur că în tura asta am reușit să ajung în mai multe puncte din Retezat... pe unele vârfuri am urcat pentru a doua oară, însă de fiecare dată e alfel, așa cum spuneam într-o postare mai veche.
     Numa' bine!

miercuri, 24 august 2016

Ieșire în Retezat - partea I

     Scriu iar aici după muuuult timp. Recunosc că n-am mai avut resursele necesare să deschid măcar pagina asta și să pun o poză sau două cuvinte scurte... Dar contează că în sfârșit am reușit să dau o fugă în Retezat.
     Am plecat foarte de dimineață de acasă ca să putem face un traseu scurt după ce ajungem la cabană. Am lăsat mașina mai sus de Cabana Cascada (Cârnic)... acolo este o parcare amenajată, iar de acolo până Cabana Pietrele am urcat 2 ore.

     Aici dai numai de oameni faini, iubitori ai muntelui... Dimineața pleacă devreme urmând câte un marcaj și se întorc abia dupămasa sau seara obosiți după atâta mers.
     La cabană sunt condiții foarte bune și te poți caza la una din căbănuțe cu 25 de lei pe noapte. Ai un pat curat, loc să îți pui bagajele și o sobă mică în colț. Exact ce ai nevoie pe munte. Iar seara aproximativ 2 ore ai și electricitate. Cabana mare are o sală de mese unde poți bea un cei sau să mănânci ceva. Las aici un link unde găsiți mai multe detalii: Cabana Pietrele.
     După ce ne-am cazat, am plecat pe vârful Retezat (sau cel puțin ăsta era planul).


     Am urcat pe marcajul bandă galbenă și am ajuns până pe Vf. Lolaia Sud (2275 m.) de unde ne-am întors pentru că se lăsa seara.


     Când coboram de pe vârf văd ceva că se mișcă în dreapta noastră, pe versant la vreo 150 m. Mă opresc... Văd un spate blănos după niște pietre și aștept. Când ridică capul văd o ursoaică iar în urma ei un pui.

   
     Scot repede telefonul să fac o poză cât de cât, timp în care ea se oprește și se uită la noi.. în urma ei puiul care deja se întoarce și începe să coboare în vale. Ursoaica mai rămâne câteva momente uitându-se la noi și în final fuge și ea în jos. Extraordinar sentiment te cuprinde să vezi un urs sălbatic... fără nici un gard între tine și el. N-aș putea să îi spun teamă ci mai degrabă o plăcere inconștientă. Faină întâlnire! În scurt timp ajungem la cabană și cam așa se termină prima zi.
     Traseul de a doua zi e mult mai lung... De la cabană plecăm pe banda albastră care ne duce pe Valea Pietrele. Nu după mult timp ajungem la Cabana Gențiana unde găsim mulți munțomani și un salvamontist care ne dă ceva sfaturi pentru traseu.


     După cabană, valea se întinde fără prea multe obiective până la Tăul Pietrele.


     Următorul punct important pe hartă e Custura Bucurei, unde părăsim banda albastră și o luăm la stânga pe bandă roșie până pe cel mai înalt vârf (Vf. Peleaga 2509 m.). Ce trebuie adăugat este că de pe Custură se vede tare fain Lacul Bucura... așa că nu am mai coborât până pe malul lui...asta ne mai costa o oră.


     Urcușul de pe Custură până pe vârf e destul de greu... dar când ajungi sus îți este răsplătit efortul.




     Pentru că se adunau norii de ploaie, am renunțat să mai urcăm pe Vf. Păpușa (2508 m.) și am coborât pe Valea Rea (triunghi galben) dar tot am prins vreo 15 min. de ploaie.

     
    A treia zi am plecat pe triunghi roșu, ne-am abătut puțin pe cerc roșu ca să ajungem și la Tăul dintre Brazi, apoi am revenit pe triunghiul roșu până la Lacul Galeș.



     Cățărarea de la Lacul Galeș până pe Vf. Mare (2441 m.) pe care o aveam în plan am abandonat-o din cauza norilor.
     Cam asta a fost și prima tură din Retezat... am reușit să ating o bună parte din trasee, dar sper că destul de curând să ajung și pe vârfurile pe care le-am ratat.
     Numa' bine!