"Natura este arta lui Dumnezeu cel Veşnic." - Alighieri Dante

duminică, 7 februarie 2016

Cum s-a întâmplat...

     M-am îndrăgostit de munte acum vreo 3 - 4 ani, probabil pentru totdeauna...și nu cred că o să regret asta vreodată, pentru că el nu mă dezamăgește și îmi dă liniște sufletească ori de câte ori îl caut. Întotdeauna am avut o părere bună despre el, dar după cum spuneam, abia în ultimii ani l-am cunoscut mai bine. E adevărat că sunt un amator al drumețiilor, dar asta nu înseamnă că nu reușesc să mă bucur de ele așa cum o fac cei care merg mai des decât mine.
     Am avut noroc cu niște prieteni care m-au mai scos la pădure și așa am gustat și eu din modul ăsta extraordinar de a petrece timpul liber. Mi-am dat seama că există multe locuri de văzut, peisaje faine și poteci care mă așteaptă. Lucruri pe cât de simple, pe atât de frumoase. De atunci am mai tot mers și am învățat multe lucruri. Încet, încet m-am ocupat și de echipament... măcar strictul necesar ca să mă ajute pe munte.
     Acum cred că nu există un mod mai bun de a petrece timpul liber decât ăsta...e ceva care mă scoate din febra secolului în care trăim. Totul se bazează pe respect. Trebuie să respecți muntele și să îl vezi ca pe ceva pur, creat de Dumnezeu. Atâta timp cât îl respecți și ești responsabil, poți fi convins că nu o să te prindă vreo furtună sau să te pape ursul.
     Am cunoscut destul de mulți munțomani și pot să spun că au o lume a lor... majoritatea sunt prietenoși și au un sistem de valori bine definit. Știu să se bucure de lucrurile simple și mereu ai subiecte de discuție cu ei. Muntele îi leagă.
     Tot din dragoste pentru munte și pădure am ajuns să fac și blogul ăsta. Poate le trezește curiozitatea și altora. Ar fi păcat într-o lume care regresează din multe puncte de vedere și care promovează tot mai multe nonvalori să nu pui la dispoziție o astfel de informație și să nu împărtășești un gând bun, un peisaj sau o învățătură.
     Numa' bine!

2 comentarii: