"Natura este arta lui Dumnezeu cel Veşnic." - Alighieri Dante

luni, 16 noiembrie 2015

Noi, muntele şi cerul

     Ce-i drept, în ultima vreme am cam lăsat deoparte blogul şi m-am ocupat mai mult de alte lucruri personale... Nu pentru că mi-a dispărut pasiunea pentru munte ci din motive independente de mine. Între timp am făcut o ieşire pe care doar acum, după câteva luni reuşesc să o pun aici. Vremea era totuşi mai bună atunci. Ne aflam la început de toamnă.

     Am plecat la drum dupămasa şi am ajuns sus cu puţin înainte de lăsarea serii. Ne-am instalat într-o veche căsuţă din lemn...un loc unde venim de mai multe ori pe an.
     A doua zi dăm şi noi o tură prin împrejurimi sa vedem cum mai stă treaba, ce mai fac ciobanii şi turmele lor...



     Ştiam ca asta va fi probabil ultima ieşire pe anul ăsta... chiar dacă inima dorea alceva. După o scurtă tură ne întoarcem la căsuţa noastră şi pregătim cina.

     
     Acuma să vă spun ce-i şi cu ceaunul ăsta nelipsit din nici o ieşire... Îl faci mai mult ca să stai cateva ore lângă el şi să mai povesteşti una, alta cu tovarăşii tăi. Şi numa bine, pe când îi gata te ia şi foamea. Iar dacă nu te ia, tot o să mănânci pentru că miroase prea bine.
     De data asta am experimentat şi dormitul sub cerul liber, chiar dacă temperatura scade destul de mult, ne-am băgat în sacii de dormit, am pus izoprenul sub sac şi am încercat să dormim până când un arici s-a gândit să ne facă o vizită. Atunci a început circul :)).

    
    Dar frigul se lasă dimineața după ora 4... Atunci mi s-a transformat nasul într-un cub de gheață..
    
     Fain am dormit...fain ne-am trezit. Parcă am dormit două nopți într-una, așa bine mă simțeam dimineața. Dacă nu ai făcut asta până acum, te încurajez să o faci...parcă e un mod de a te integra, să zic așa, în natură. Și pentru că nu mai am nici un gând să-ți transmit de data asta, o să închei cu un citat care îmi place foarte mult: "Când un bărbat se urcă în munți, el se întoarce de fapt acasă."
Numa' bine!