"Natura este arta lui Dumnezeu cel Veşnic." - Alighieri Dante

duminică, 2 august 2015

Drag de munte...

   Am lămurit într-o postare anterioară cum stă treaba şi cu dragul ăsta de a umbla zile întregi prin munţi, dar uite că acelaşi drag, presărat acum cu dor m-a condus iar acolo unde sufletul îşi are locul. 
   Am ales pentru a doua oară această căsuţă din lemn tocmai pentru aşezarea ei şi pentru că în primăvară, când am mai călcat pe aici, era totul acoperit cu zăpadă... Am zis că-i musai să văd ce mândră-i pădurea din jur şi când apare frunza.

    A doua zi facem o drumeţie de şase ore pe vârfurile din jur, întâlnim oameni ce-şi au aici casa peste vară şi adună cu spor fânul cosit cu câteva zile înainte.

   Peisajele îţi transmit chemarea şi te fac să rămâi minute în şir în faţa unei asemenea privelişti. Asta îi defapt satisfacţia pe care o primeşti după un urcuş destul de greu, când ai ajuns în vârf şi vezi mulţi kilometri de pădure în faţă.

   În zona asta îi un adevărat sat... sau cătun cred că ar suna mai bine în cazul ăsta. Defapt sunt căsuţe din lemn unde oamenii îşi petrec vara. Au grijă de vaci şi oi, aşa îşi câştigă traiul... Şi când vine toamna, mulţi dintre ei se retrag înapoi în sate. Aşa fac în fiecare an.

   După drumeţia asta faină, normal că aşezăm ceaunul pe foc şi ne întindem la poveşti până când mâncarea îi gata. Următoarea zi plecăm spre casă, dar deja ne gândim la următoarea ieşire.
   Numa bine!