"Natura este arta lui Dumnezeu cel Veşnic." - Alighieri Dante

luni, 7 iulie 2014

De fiecare dată e altfel

   Sunt bucuros de fiecare dată când reuşesc să ies la pădure. Şi de fiecare dată e diferit. N-ai cum să te saturi de frumuseţea naturii când ea te surprinde de fiecare dată cu ceva nou. De data asta mergem la locul numit Goronu', de care am mai amintit în vreo două postări. Ziceam că e un loc unde merg cu drag de câteva ori pe an.

   Iar sunt cu prietenul meu Andrei, ca de fiecare dată când merg la pădure. Plecăm dupămasa, destul de târziu dar ne facem timp să culegem câţiva bureţi iuţi.


   Cei mai buni sunt ăia mai mici pentru că-s mai cruzi. Noi îi pregătim pe grătar la masa de seară. Şi ca să nu se usuce prea tare pe grătar e bine să pui un pic de slănină pe ei.
   Până ajungem sus aproape se înoptează, iar de aici se vede tare fain apusu.

   Cerul se înseninează şi se aprind stelele. E plăcut să le priveşti şi să te pierzi prin ele până îţi dai seama că ţi-a înţepenit gâtul... De multe ori mă întreb: Cât de multe pot fi?... Dar sigur doare Cel ce le-a creat ştie. E prea mult ca să poată pricepe mintea umană.


   Toată lumea cunoaşte carul mic şi carul mare, dar constelaţia asta e mai specială. Multă vreme o vedeam dar nu ştiam cum se numeşte. Are un nume frumos.
   În următoarea zi trebuie cercetate puţin împrejurimile...nu de alta dar le-am cam uitat.



   Spre sfârşitul drumeţiei zărim de departe o căprioară şi în scurt timp mă aflu pe burtă în iarbă la vreo 50 de metri de ea. Mă vede dar stă liniştită...


  Nu-i prea mare...probabil anul trecut era doar un ied. Mă surprinde faptul că nu se sperie chiar dacă am ajuns destul de aproape.

   Stau aici până pleacă liniştită în pădure, şi sunt mulţumit că am reuşit să o filmez. Dupămasa ne întoarcem la coliba noastră, iar spre seară urcăm la vecini:)).


   Mai sus de noi e o turmă de oi şi doi ciobani, iar noi îi ajutăm "să dea în strungă". Aşa se zice când dai după oi să intre pe o portiţă unde ciobanul le mulge. Nu am mai fost la stână până acum, dar e frumos... Departe de stresul de la oraş, în mijlocul naturii cu turma ta. Linişte şi aer curat. Aici preţuieşti tot ce e în jurul tău. Asta e o viaţă frumoasă.

  
   În două ore trece toată turma prin strungă iar noi ne luăm rămas bun de la ciobani. Mă bucur că încă se mai trăieşte frumos pe alocuri...că nu toţi oamenii sunt prinşi de febra secolului în care ne aflăm. Până sunt ei, şi locuri ca acestea, încă mai putem vorbi de simplitate.

   Soarele apune iar noi încercăm să profităm de încă o seară în mijlocul naturii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu