"Natura este arta lui Dumnezeu cel Veşnic." - Alighieri Dante

luni, 23 iunie 2014

Acasă, la pădure

   Fie că vorbim despre locuri preferate, activităţi alese sau lucruri de făcut, fiecare are preferinţele sale...ăsta e un lucru normal, căci am fost făcuţi să fim diferiţi şi să avem orientări diferite. Nu există ceva care să ne mulţumească pe toţi. Eu aleg pădurea, poate tu alegi altceva dar vreau să iţi arăt alegerea mea.
  Linişte, aer curat, lucruri care îţi îmbie sufletul şi gândul. Urcuşul care pe scările blocului ţi se pare istovitor, pe pantă devine o plăcere. Nu eşti departe de casă, ci eşti acasă...defapt omul când a fost creat, divinitatea avea grijă de el prin natură. Îi oferea hrană şi adăpost. Cam aşa e şi acum, doar că vremurile s-au schimbat şi omul nu se mai adaptează în natură. Şi totuşi...cu puţină îndemânare poţi valorifica resursa care la prima vedere nu o vezi decât un gunoi.
   Nu trebuie să îţi fie urât să stai şi noaptea în mijlocul pădurii... Cum să îţi fie urât într-un loc frumos? Iar dacă chiar îţi este urât, e doar din cauza că mintea îţi fuge la cine ştie ce lucruri. Ceasul care te trezeşte de obicei dimineaţa cu aceeaşi melodie îi înlocuit aici de cântecul păsărilor ce te face să deschizi ochii fericit.
   Aici găsesc eu plăcere şi linişte. Poate tu găseşti în altceva, dar important e să găseşti. În sensul că ai nevoie de orientări şi de principii proprii ca să nu te ia curentul generat de alţii şi să te ducă în voia lui.

Încă ceva despre păstrăvi

   Dacă data trecută nu am avut noroc de peşte, mă gândesc că de data asta poate poate merge mai bine. Locu-i tot ăla de care vorbeam data trecută, pe acel pârâu de munte, doar că pădurea e acum mai bogată iar frunzele sunt mai închise la culoare.


   Vremea-i destul de bună... În mare parte senin şi nu prea cald ca să fie zăpuşeală. Acum dacă ar fi să vorbim, cea mai bună vreme de pescuit îi când plouă mocăneşte.
   Mă trezesc de dimineaţă împreună cu prietenul meu Andrei...cam pe la 6, ca în jur de ora 7 să plecăm.

   Pregătim repede cafeaua, luăm undiţele, momeala şi după cum spuneam, pe la 7 pornim. E destul de important să începi de dimineaţă pentru că după ora 11-12 când se încălzeşte, păstrăvul nu mai trage.
   Ca şi momeală folosim râme, dar când apare câte un peşte mai şmecher care ţi-o fură din ac sau doar se plimbă pe lângă ea, eşti nevoit să prinzi o muscă sau un fluture şi să încerci... Am reuşit să filmez un peşte cum muşcă la fluture, după ce am mai încercat şi la râmă. Dacă priveşti cu atenţie o să îl vezi cum iese de sub piatră.


   Frumuşel şi deştept...cam asta pot să spun despre el. E o plăcere să îl scoţi chiar tu din apă şi să îl prinzi în palmă când se zbate.

   După dimineaţa asta ne alegem cu 5 peşti destul de mari pe care îi pregătim la masa de amiază.

  
   Nu trebuie să îi pregăteşti în cine ştie ce fel complicat... Îi dai puţin prin făină de mălai şi îi laşi câteva minute în ulei încins. Nu-i nevoie de alte mirodenii pentru că le strici gustul.
   Ziua trece repede stând prin jurul cabanei, meşterind una, alta.

   Seara mai încerc într-un loc unde de dimineaţă a tras unul cam nehotărât şi îl prind, iar cu încă trei pe care îi prind dimineaţa următoare îi păstrez pentru acasă.
   Principalul scop al pescuitului nu e să prind peşte cu plasa ci să mă relaxez în primul rând...peştele prins e un bonus care vine pe deasupra.

duminică, 8 iunie 2014

Puţin despre păstrăvi

   Pentru prima dată în acest an ies puţin la pescuit... Nu la o pescărie ci pe cursul unui pârâu de munte. Vremea nu e prea favorabilă, dar întotdeauna merită să încerci. Păstrăvul de munte este după părerea mea cel mai frumos şi mai curat peşte, dar destul de greu de prins.


O luăm din aval spre amonte, adică de jos în sus... În multe locuri îl vezi cum vine, se plimbă pe lângă momeală, o apucă umpic dar nu muşcă puternic. Apa-i cam rece, cerul înorat şi probabil deaia nu-s prea activi. Oricum, merită să stai pe cursul apei doar ca să asculţi cum curge, iar dacă mai şi prinzi ceva, ai o zi perfectă.


  Îmi aduc aminte de vara trecută când împreună cu prietenul meu Andrei am prins 20 de păstrăviori în vreo 3-4 ore...dar astăzi se pare că nu e vreme de pescuit. 


În cele din urmă la o cascadă prietenul meu reuşeşte să scoată frumuşelul ăsta care are vreo 15-20 de cm lungime...destul de măricel.


   Hotărât să scot şi eu unul, mă gândesc că păstrăviorul ăsta ar trebui să aibă un frate prin apropiere şi arunc undiţa în acelaşi loc... Mişc puţin momeala şi uite că muşcă şi al doilea care e mai mic un pic :). Cam atât din ieşirea asta... După cum spuneam, vremea nu a ţinut cu noi, dar sper că în scurt timp să prind o zi mai bună de pescuit.