"Natura este arta lui Dumnezeu cel Veşnic." - Alighieri Dante

sâmbătă, 3 mai 2014

Drumeţie

   Asta e o drumeţie mai veche, făcută vara trecută în august cu încă doi prieteni buni Lae şi Andrei. Trei zile o durat ieşirea asta. Plecăm dupămasa din satul Ighiel şi urcăm la Goronu' unde urmează să poposim prima noapte la o colibă unde mai stau ciobanii vara. Chiar cu câteva zile înainte săteanul alungase nişte găuni, iar noi acum le-am găsit cuibul...


   Pare un cuib de viespi, dar acele găuri sunt aproape cât degetul de groase. Mâncăm repede ceva şi încercăm să ne odihnim pentru ceea ce urmează a doua zi.
   Dimineaţa ne trezim devreme şi plecăm... Andrei ne zice că a visat un urs:))
   Până seara trebuie să ajungem în Poiana Ascunsă unde urmează să ne aşezăm tabăra. Asta înseamnă aproximativ 20 km de mers. Încet încet trecem peste un deal, apoi peste încă unul şi admirăm peisajul...


   Trecem prin Coisca, Ciumerna şi după câteva ore de mers ajungem la o peşteră numită Gaura Calului. Nu e prea adâncă dar merită să aruncăm o privire.


   Şi dacă tot mai era trecută o peşteră pe hartă în apropiere, am lăsat bagajele aici şi am pornit atenţi la marcaje. Acestei peşteri nu i-am găsit niciun nume însemnat pe undeva... Spre deosebire de prima, asta are intrarea mult mai strâmtă.



Răcoarea din peşteră ne-a mai revigorat, aşa că ne continuăm drumul pe o vreme ce anunţa ploaie. În sfârşit, după încă câteva ore de mers am ajuns în Poiana Ascunsă şi am aşezat tabăra. 


Nu departe de noi, la câteva sute de metri găsim un izvor şi o stână, oile sunt plecate, aşa că plecăm după apă. Când ajungem, auzim de departe talăngile oilor şi în scurt timp ne ajung din urmă.


Ciobanul era om bun din satul Necrileşti... Zicea că în urmă cu două săptămâni ursul omorâse o vacă aproape de tabăra noastră şi de aceea oamenii au pus un dispozitiv pe o butelie care puşca cam la 10 minute. Se auzea până la noi, dar eram prea obosiţi ca să nu putem dormi. A doua zi plecăm spre casă, dar nu pe drumul pe unde am venit... Tot în jur de 20 de km avem de mers, poate ceva mai puţin, dar acum e numai de coborât.




Pe când ţi se termină rezerva de apă dai de alt izvor... Parcă Cineva le-a pus anume acolo. Şi când zic "Cineva" şti şi tu la cine mă refer.




Ultimul punct al drumeţiei este Piatra Poienii, o stâncă care se înalţă deasupra satului Ighiel. De aici mai avem vreo 10 minute până în sat.


Asta da drumeţie. Am avut un timp fain, nu a fost prea cald, iar distanţa pe care am parcurs-o este considerabilă pentru nişte amatori. Asta ne-a facut să ne gândim la o drumeţie şi mai lungă pe care sper să o facem curând.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu