"Natura este arta lui Dumnezeu cel Veşnic." - Alighieri Dante

miercuri, 31 decembrie 2014

Un gând de mulţumire


   Mulţumesc lui Dumnezeu pentru anul ce a trecut, pentru locurile care le-am văzut şi pentru cărările pe care am pus pasul. Acesta e motivul de mulţumire ca să zic aşa, în ton cu blogul... Dar am şi alte mulţumiri pe plan personal, pe care nu o să le aştern aici.
   E foarte important să ai motive de mulţumire şi să fi mulţumitor. Dacă nu ai motive de mulţumire, atunci să nu ai nici pretenţia să primeşti.
   Când cineva te ajută sau îţi dă un lucru, e bine să mulţumeşti acelei persoane, cu atât mai mult când Dumnezeu îţi dă ceva...nu te gândi la o mână din cer care se întinde şi îţi pune mâncarea pe masă, ci la sănătate, familie, casă, şi la tot ce te înconjoară. Poţi să-I mulţumeşti pentru că te trezeşte dimineaţa şi pentru că mai prinzi încă o zi în viaţa ta. Astea sunt cele mai simple şi mai comune motive, la care poţi să adaugi altele.
   Ca la orice început de an, nădăjduiesc că acesta va fi cel puţin la fel de bun ca cel ce a trecut, iar ca amator al mersului pe munte, mă gândesc la ceva ture faine, sperând că voi avea vreme să mai ies... Îmi pun în minte acum multe lucruri pe care să le am în vedere anul ce urmează, şi cu siguranţă aş vrea să schimb unele...aşa e la început de an, dar cum n-am bunul obicei de a-mi nota, le rătăcesc prin umblarea de zi cu zi.
   Un an bun îţi doresc, sănătate, linişte sufletească şi cât mai multe împliniri.
   Numa bine!

marți, 9 septembrie 2014

Vara-i dusă...

   Nu doar calendaristic, ci observ asta pentru că vremea se răceşte şi ziua se micşorează. La pădure încep să se scuture frunzele îngălbenite iar pe drumul ce intră în sat vezi căruţe cu lemne sau fân... Oamenii se pregătesc pentru iarnă.

   Ies iar la pădure să văd ce mai e nou. Parcă aerul de toamnă îi mai plăcut decât zăpuşeala din zilele de vară. Ziua-i numa potrivit de cald încât să te simţi bine, iar seara se lasă răcoarea ce te împinge lângă foc. Pe drum pescuim nişte păstrăvi şi uite aşa avem o masă pe cinste seara.

   Cam atât cu pescuitul pe anul ăsta... peştii trebuie lăsaţi să-şi depună icrele şi să se înmulţească ca să nu ne trezim că în câţiva ani dispar. Resursele naturii trebuie exploatate dar şi protejate.
   Seara târziu ne îngrămădim în sacii de dormit şi mai povestim una alta, mai glumim şi în final adormim, dar spre dimineaţă mă trezesc cu nasul rece ca un cub de gheaţă:)). Încă nu-i lumină afară, dar se aude tare fain apa care curge la vreo cincizeci de metri de noi.
   Toamna e sezonul ploios, deci uite că a doua zi prind şi eu o ploaie la pădure... Asta-i ploaie liniştită, fără tunete şi fulgere ca aia de vară.

   Repede trece timpul... Important e să punctezi momentul şi să profiţi de timpul pe care îl ai, să îţi creezi amintiri... Alfel timpul trece pe lângă tine fără să-ţi dai seama, şi o să rămâi cu nimic. Aşa că e bine să ai o viaţă activă, cu bune, cu rele, că toate-s lăsate de la Dumnezeu, şi să treci peste ele cu bine.

   Se spune că drumeţul n-are sezon mort... Tare aş vrea să fie aşa, doar că vara a trecut şi odată cu ea şi timpul meu liber. Habar n-am când o să mai reuşesc să ies la pădure, dar până atunci sper să ne mai auzim şi cu alte subiecte de postat aici. Numa bine!

luni, 11 august 2014

Încă o tură

   Mai profit de vremea bună şi de timpul liber ca să ies la pădure. Locul ales e pe valea iezerului la cabana unui prieten care nu prea dă pe aici. Am mai venit aici anul acesta de vreo două ori... dar e un loc fain de care nu m-am săturat deocamdată. Din sat până sus la căbănuţă avem vreo două ore de mers pe jos.

   Păşesc într-un ritm constant şi mă bucur de aerul răcoros care pare tot mai proaspăt pe măsură ce urcăm. E bine să profiţi de tot ce e în jurul tău când ieşi la pădure...de peisaje, locuri faine, aer proaspăt, apă de izvor şi tot ce îţi oferă natura. De astfel de lucruri trebuie să te bucuri când te vezi înconjurat de verde.

   Deocamdată sunt doar cu un prieten, dar spre seară aşteptăm vizitatori care până la urmă ne prind din urmă pe drum, cu maşina.
   În sfarşit, ajungem la cabană, tăiem lemne şi aprindem focul pentru a pregăti masa.



   No, uitaţi aici oameni buni ceva ce-i mai bun decât carnea. Pâinea asta de casă îi cea mai bună pâine pe care am mâncat-o vreodată şi e ceva ce nu găseşti la tot colţul de stradă, că doar deaia-i zice pâine de casă.

   Asta-i caldă încă, făcută acasă la doi prieteni din sat. N-are cum să nu-ţi lase gura apă când o vezi:)). Bun, seara trece destul de repede având în vedere că ziua se micşorează şi pe la nouă şi un pic se întunecă. Afară-i plăcut, iar noi alegem să dormim pe terasa cabanei. Iar dimineaţa avem o privelişte faină de cum deschidem ochii, care te face să începi ziua mai bine.

  
    După un pescuit pe răcoarea dimineţii, mă întorc la cabană cu doi păstrăvi...mă aşteptam să tragă mai bine şi să prind ceva mai mulţi, dar măcar m-am relaxat.
   Dupămasa plecăm într-o plimbare până la lac şi nu ne putem abţine de la o baie în apa rece.

 
   Pădurea ne arată deja primele semne că toamna e aproape şi verdele începe să se schimbe în galben. Vara-i pe sfârşite...sper să mai ies până mai e vreme bună. Şi realizez cum toate "se rotesc"...anotimpurile care se succed şi anii care trec. Toate urmează acest curs repetitiv la nesfârşit.

marți, 29 iulie 2014

Iar la pădure

   Îmi era deja dor sa ies... oricum la o săptămână după o ieşire mă apucă dorul. Soluţia cred că ar fi să rămân acolo:)). Deci am plecat cu încă doi prieteni... şi ca să ne ferim un pic de soare am luat-o pe o vale, unde soarele nu bate ca pe deal.

   Până la un loc, totul pare normal dar de aici apar multe trunchiuri de copaci pe marginea drumului iar valea care curgea în urmă cu ceva timp prin acest loc s-a transformat într-un drum forestier pe care tăietorii de lemne înaintează.
   Observ cum intervenţia omului în natură distruge frumosul şi devastează pădurea. Atâta timp cât se taie doar copacii uscaţi, totul este în regulă... dar când dealuri întregi sunt defrişate deja e un rău pentru natură. Înaintăm destul de greu prin acest noroi, dar contează că ne simţim bine în natură chiar dacă drumul e anevoios.
   În căbănuţa de acolo o să ne petrecem noaptea...e un refugiu mult mai bun decât cortul. Iar seara perfectă e lângă un ceaun de miel:))

   Poveştile, amintirile şi glumele se leagă mai bine în jurul unui ceaun care fierbe câteva ore...apoi luăm masa de seară.
   Când eşti departe de oraş şi de agitaţie gândeşti mai detaşat, mai independent de nebunia de zi cu zi şi astfel reuşeşti să surprinzi aspecte pe care în mod normal le-ai trece cu vederea. Chiar dacă aş vrea să mai stau afară lângă foc, oboseala drumului mă doboară aşa că adorm repede.
   Dimineaţa îmi place să mă trezesc devreme doar de dragul aerului proaspăt şi rece. O cafea fierbinte îmi prinde bine înainte de micul dejun.

   În jurul amiezei pornim înapoi spre casă... dacă aş putea alege aş mai rămâne câteva zile aici. Să văd cam după cât timp aş simţi lipsa oraşului...probabil ar trebui să treacă o vreme...nu ştiu.

   De fiecare dată, la plecare, îmi spun: "O să mă întorc curând!".

joi, 24 iulie 2014

Un drum lung şi frumos...

   Şi nu vorbesc despre un traseu pe care poţi să îl străbaţi cu pasul...ci despre un drum creat de trecerea timpului, pe care îl străbaţi indiferent că vrei sau nu. Trecerea se face de la sine, iar lucrurile pe care le întâmpini îşi pun amprenta asupra ta. Totul începe odată cu cunoaşterea şi cu informaţiile pe care le acumulezi încă de la naştere. Tot ceea ce e în jurul tău te influenţează şi te formează. Primele trăsături şi obiceiuri le iei de la părinţi. Îi vezi şi îi imiţi...aşa fac toţi copiii mici. Fiecare copil se naşte cu un temperament, care nu se schimbă niciodată, dar şi cu o personalitate, care spre deosebire de temperament, se formează de-a lungul vieţii, sub influenţa celor din jur. În copilărie apar deja anturajele, adică cercurile de prieteni, care au o influenţă radicală în formarea personalităţii. Acestea fac diferenţa în viaţa ta şi îţi influenţează probabil tot restul vieţii...iar dacă anturajul este prost, o să creşti asemenea unui copac bătut de vânt permanent, adică strâmb. Mai târziu reuşesti să discerni şi să îţi dai seama care sunt pasiunile tale sau pot să spun "hobby-uri"... Lucruri care te preocupă şi care îţi plac cu adevărat. Nu ca cele din copilărie care se schimbau de la o zi la alta...azi îmi place fotbalul, mâine tenisul şi peste nu ştiu câte zile sau săptămâni altceva:)). Drumul acesta pe care îl străbaţi odată cu trecerea timpului continuă cu multe lucruri care cer o responsabilitate tot mai mare dată de decizii importante, familii nou create şi dobândirea unui loc în societate.

luni, 7 iulie 2014

De fiecare dată e altfel

   Sunt bucuros de fiecare dată când reuşesc să ies la pădure. Şi de fiecare dată e diferit. N-ai cum să te saturi de frumuseţea naturii când ea te surprinde de fiecare dată cu ceva nou. De data asta mergem la locul numit Goronu', de care am mai amintit în vreo două postări. Ziceam că e un loc unde merg cu drag de câteva ori pe an.

   Iar sunt cu prietenul meu Andrei, ca de fiecare dată când merg la pădure. Plecăm dupămasa, destul de târziu dar ne facem timp să culegem câţiva bureţi iuţi.


   Cei mai buni sunt ăia mai mici pentru că-s mai cruzi. Noi îi pregătim pe grătar la masa de seară. Şi ca să nu se usuce prea tare pe grătar e bine să pui un pic de slănină pe ei.
   Până ajungem sus aproape se înoptează, iar de aici se vede tare fain apusu.

   Cerul se înseninează şi se aprind stelele. E plăcut să le priveşti şi să te pierzi prin ele până îţi dai seama că ţi-a înţepenit gâtul... De multe ori mă întreb: Cât de multe pot fi?... Dar sigur doare Cel ce le-a creat ştie. E prea mult ca să poată pricepe mintea umană.


   Toată lumea cunoaşte carul mic şi carul mare, dar constelaţia asta e mai specială. Multă vreme o vedeam dar nu ştiam cum se numeşte. Are un nume frumos.
   În următoarea zi trebuie cercetate puţin împrejurimile...nu de alta dar le-am cam uitat.



   Spre sfârşitul drumeţiei zărim de departe o căprioară şi în scurt timp mă aflu pe burtă în iarbă la vreo 50 de metri de ea. Mă vede dar stă liniştită...


  Nu-i prea mare...probabil anul trecut era doar un ied. Mă surprinde faptul că nu se sperie chiar dacă am ajuns destul de aproape.

   Stau aici până pleacă liniştită în pădure, şi sunt mulţumit că am reuşit să o filmez. Dupămasa ne întoarcem la coliba noastră, iar spre seară urcăm la vecini:)).


   Mai sus de noi e o turmă de oi şi doi ciobani, iar noi îi ajutăm "să dea în strungă". Aşa se zice când dai după oi să intre pe o portiţă unde ciobanul le mulge. Nu am mai fost la stână până acum, dar e frumos... Departe de stresul de la oraş, în mijlocul naturii cu turma ta. Linişte şi aer curat. Aici preţuieşti tot ce e în jurul tău. Asta e o viaţă frumoasă.

  
   În două ore trece toată turma prin strungă iar noi ne luăm rămas bun de la ciobani. Mă bucur că încă se mai trăieşte frumos pe alocuri...că nu toţi oamenii sunt prinşi de febra secolului în care ne aflăm. Până sunt ei, şi locuri ca acestea, încă mai putem vorbi de simplitate.

   Soarele apune iar noi încercăm să profităm de încă o seară în mijlocul naturii.

luni, 23 iunie 2014

Acasă, la pădure

   Fie că vorbim despre locuri preferate, activităţi alese sau lucruri de făcut, fiecare are preferinţele sale...ăsta e un lucru normal, căci am fost făcuţi să fim diferiţi şi să avem orientări diferite. Nu există ceva care să ne mulţumească pe toţi. Eu aleg pădurea, poate tu alegi altceva dar vreau să iţi arăt alegerea mea.
  Linişte, aer curat, lucruri care îţi îmbie sufletul şi gândul. Urcuşul care pe scările blocului ţi se pare istovitor, pe pantă devine o plăcere. Nu eşti departe de casă, ci eşti acasă...defapt omul când a fost creat, divinitatea avea grijă de el prin natură. Îi oferea hrană şi adăpost. Cam aşa e şi acum, doar că vremurile s-au schimbat şi omul nu se mai adaptează în natură. Şi totuşi...cu puţină îndemânare poţi valorifica resursa care la prima vedere nu o vezi decât un gunoi.
   Nu trebuie să îţi fie urât să stai şi noaptea în mijlocul pădurii... Cum să îţi fie urât într-un loc frumos? Iar dacă chiar îţi este urât, e doar din cauza că mintea îţi fuge la cine ştie ce lucruri. Ceasul care te trezeşte de obicei dimineaţa cu aceeaşi melodie îi înlocuit aici de cântecul păsărilor ce te face să deschizi ochii fericit.
   Aici găsesc eu plăcere şi linişte. Poate tu găseşti în altceva, dar important e să găseşti. În sensul că ai nevoie de orientări şi de principii proprii ca să nu te ia curentul generat de alţii şi să te ducă în voia lui.

Încă ceva despre păstrăvi

   Dacă data trecută nu am avut noroc de peşte, mă gândesc că de data asta poate poate merge mai bine. Locu-i tot ăla de care vorbeam data trecută, pe acel pârâu de munte, doar că pădurea e acum mai bogată iar frunzele sunt mai închise la culoare.


   Vremea-i destul de bună... În mare parte senin şi nu prea cald ca să fie zăpuşeală. Acum dacă ar fi să vorbim, cea mai bună vreme de pescuit îi când plouă mocăneşte.
   Mă trezesc de dimineaţă împreună cu prietenul meu Andrei...cam pe la 6, ca în jur de ora 7 să plecăm.

   Pregătim repede cafeaua, luăm undiţele, momeala şi după cum spuneam, pe la 7 pornim. E destul de important să începi de dimineaţă pentru că după ora 11-12 când se încălzeşte, păstrăvul nu mai trage.
   Ca şi momeală folosim râme, dar când apare câte un peşte mai şmecher care ţi-o fură din ac sau doar se plimbă pe lângă ea, eşti nevoit să prinzi o muscă sau un fluture şi să încerci... Am reuşit să filmez un peşte cum muşcă la fluture, după ce am mai încercat şi la râmă. Dacă priveşti cu atenţie o să îl vezi cum iese de sub piatră.


   Frumuşel şi deştept...cam asta pot să spun despre el. E o plăcere să îl scoţi chiar tu din apă şi să îl prinzi în palmă când se zbate.

   După dimineaţa asta ne alegem cu 5 peşti destul de mari pe care îi pregătim la masa de amiază.

  
   Nu trebuie să îi pregăteşti în cine ştie ce fel complicat... Îi dai puţin prin făină de mălai şi îi laşi câteva minute în ulei încins. Nu-i nevoie de alte mirodenii pentru că le strici gustul.
   Ziua trece repede stând prin jurul cabanei, meşterind una, alta.

   Seara mai încerc într-un loc unde de dimineaţă a tras unul cam nehotărât şi îl prind, iar cu încă trei pe care îi prind dimineaţa următoare îi păstrez pentru acasă.
   Principalul scop al pescuitului nu e să prind peşte cu plasa ci să mă relaxez în primul rând...peştele prins e un bonus care vine pe deasupra.

duminică, 8 iunie 2014

Puţin despre păstrăvi

   Pentru prima dată în acest an ies puţin la pescuit... Nu la o pescărie ci pe cursul unui pârâu de munte. Vremea nu e prea favorabilă, dar întotdeauna merită să încerci. Păstrăvul de munte este după părerea mea cel mai frumos şi mai curat peşte, dar destul de greu de prins.


O luăm din aval spre amonte, adică de jos în sus... În multe locuri îl vezi cum vine, se plimbă pe lângă momeală, o apucă umpic dar nu muşcă puternic. Apa-i cam rece, cerul înorat şi probabil deaia nu-s prea activi. Oricum, merită să stai pe cursul apei doar ca să asculţi cum curge, iar dacă mai şi prinzi ceva, ai o zi perfectă.


  Îmi aduc aminte de vara trecută când împreună cu prietenul meu Andrei am prins 20 de păstrăviori în vreo 3-4 ore...dar astăzi se pare că nu e vreme de pescuit. 


În cele din urmă la o cascadă prietenul meu reuşeşte să scoată frumuşelul ăsta care are vreo 15-20 de cm lungime...destul de măricel.


   Hotărât să scot şi eu unul, mă gândesc că păstrăviorul ăsta ar trebui să aibă un frate prin apropiere şi arunc undiţa în acelaşi loc... Mişc puţin momeala şi uite că muşcă şi al doilea care e mai mic un pic :). Cam atât din ieşirea asta... După cum spuneam, vremea nu a ţinut cu noi, dar sper că în scurt timp să prind o zi mai bună de pescuit.

duminică, 25 mai 2014

De mai

   Cele mai aşteptate fructe cu siguranţă sunt cireşele de mai. Anul acesta, ca şi în ultimii ani sunt destule pentru toată lumea... Numa răbdare să ai să culegi. Când eram mici ziceam că cireşele-s mai bune dacă le furi:)).



   Lângă cireşi e un păr...şi părul face fructe bune, dar anul acesta mai puţine. Însă pe el văd o rădaşcă foarte mare.

   Rădaşca este un gândac din familia Lucanidae şi se numără printre cei mai mari gândaci de pe la noi. În ultimii ani numărul lor s-a redus din diferite cauze. Nu cunosc rolul ei în ecosistem dar e o insectă faină.
 
   Treaba cu părul e că secretă un suc preferat de ele dar şi de găuni... Şi pe când stau eu şi mă uit la ea, aud deasupra ceva ca un elicopter:)). Erau doi găuni care veneau la seva de păr.


   Spre deosebire de rădaşcă, pe ăştia i-am omorât că nu-s buni. Dacă te înţeapă doi ca ăştia nu-ţi merge prea bine...

Din iarnă

   Iarna trecută, împreună cu încă trei prieteni am făcut o ieşire... Prima din acest an. Urcarea ne-a luat vreo două ore şi ceva, dar vremea a fost splendidă. Locul se numeşte Goronu' tocmai pentru că sunt foarte mulţi goruni în zonă. Vin aici de câteva ori pe an, de fiecare dată cu aceeaşi plăcere.
   Zăpada trece bine peste glezne, iar pe zonele mai ferite de soare şi vânt e aproape până la genunchi. Până la urmă pentru zăpada asta am şi venit.


   Iarna-i fain când mergi la pădure pentru că se văd multe urme de animale pe zăpada proaspătă. Mistreţ, căprioară, vulpe, veveriţă, e uşor să îţi dai seama.
   Urcând aşa încet încet, lăsăm o privelişte faină în urmă.




   Am auzit multă lume spunând ba că iarna-i urâtă, ba că toamna îi nu ştiu cum... Dar cred că e o greşeală când spui asta. Fiecare anotimp vine cu specificul lui deci fiecare îi fain în felul lui. Ia ce-i bun din fiecare pentru că toate sunt lăsate de la Dumnezeu.


             Noaptea o petrecem la o colibă, cabană, sau cum vrei să îi spui. Important e că are sobă:))

   După o cană de ceai cald şi un iepure la ceaun nu îţi mai poţi dori nimic altceva decât un somn bun... Dimineaţa mă trezesc devreme doar ca să admir răsăritul şi să dau o tură prin jur.


   Am ţinut să postez ieşirea asta chiar dacă acum e vară... E o amintire faină dintr-un loc fain unde o să mă întorc curând.